Piața dispozitivelor de supraveghere pentru locuință arată altfel în 2026 față de acum doi ani, iar diferența nu vine în primul rând de la senzori. Trei lucruri s-au schimbat aproape simultan: un pachet de reguli europene a devenit obligatoriu, standardul de interoperabilitate Matter a ajuns și la camerele video, iar analiza imaginii a început să se mute din cloud în dispozitiv. Efectele se văd în ce dispare de pe rafturi, în ce trebuie scris obligatoriu în anunțul online și în cât plătești lunar după achiziție.
Securitatea cibernetică a devenit condiție de punere pe piață
Cea mai importantă modificare pentru un cumpărător obișnuit nu se vede pe cutie. De la 1 august 2025 se aplică Regulamentul delegat (UE) 2022/30, care completează Directiva 2014/53/UE privind echipamentele radio. Orice dispozitiv care se conectează la internet și emite radio — cameră Wi-Fi, sonerie video, hub de alarmă, senzor Zigbee — trebuie să îndeplinească cerințe de securitate cibernetică pentru a purta marcajul CE: protecția rețelei împotriva folosirii echipamentului ca vector de atac, protecția datelor personale și protecția împotriva fraudei.
Standardele armonizate care traduc aceste cerințe în criterii verificabile, seria EN 18031, au fost publicate în Jurnalul Oficial la începutul lui 2025, cu câteva restricții de aplicare. În practică înseamnă: fără parole implicite universale de tip „admin/admin”, mecanism de actualizare semnat criptografic, interfețe de administrare care nu rămân expuse pe internet. O parte dintre camerele foarte ieftine, fără producător identificabil, nu mai pot fi introduse legal pe piața europeană; ele continuă să apară prin importuri directe și platforme de marketplace, unde răspunderea e greu de urmărit.
Următorul termen e deja fixat. Regulamentul (UE) 2024/2847, cunoscut drept Cyber Resilience Act, introduce de la 11 septembrie 2026 obligația producătorilor de a raporta vulnerabilitățile exploatate activ și incidentele grave, iar de la 11 decembrie 2027 se aplică integral, inclusiv partea de declarare a unei perioade de suport, de regulă de minimum cinci ani. Până atunci, întrebarea utilă rămâne simplă: până în ce an primește modelul actualizări de securitate? Dacă răspunsul nu apare scris pe site-ul producătorului, e un semnal.
Ce trebuie să apară obligatoriu în anunțul online
A doua schimbare vizibilă ține de comerț. Regulamentul (UE) 2023/988 privind siguranța generală a produselor se aplică din 13 decembrie 2024 și interzice vânzarea în Uniune a unui produs care nu are un operator economic responsabil stabilit în UE. Marketplace-urile trebuie să elimine rapid ofertele semnalate ca periculoase și să informeze cumpărătorii afectați. Cinci verificări acoperă cea mai mare parte a riscului:
- numele și adresa operatorului responsabil din UE, plus un contact funcțional;
- declarația UE de conformitate, cu standardele aplicate, inclusiv seria EN 18031;
- instrucțiuni și avertismente în limba română, nu doar în engleză;
- perioada declarată de actualizări și existența unei politici publice de vulnerabilități;
- codul exact al modelului, de care depinde compatibilitatea cu aplicații terțe.
Verificarea durează un minut și elimină o bună parte dintre ofertele care nu vor primi niciodată firmware nou. Tot aici se vede și de ce diferența dintre o cameră fără marcă, la 120–180 de lei, și una cu distribuție locală, la 300–450 de lei, s-a redus: costul conformării se plătește oricum, iar la a doua rămâne cineva de la care poți cere garanția.
Matter a ajuns la camere, dar adopția vine cu întârziere
Pe partea de tehnologie, schimbarea de fond e versiunea 1.5 a standardului Matter, anunțată în noiembrie 2025, care a adus pentru prima dată camerele video în specificație. Până atunci standardul acoperea becuri, prize, senzori, termostate, încuietori și, din versiunea 1.4, echipamente de energie. Miza e concretă: o cameră certificată Matter poate fi controlată local, din mai multe aplicații simultan, fără să depindă de un singur cont în cloud și fără să devină inutilă dacă producătorul închide serviciul.
Prudența rămâne obligatorie. Între publicarea specificației și dispozitivele care o implementează efectiv trec de obicei 12–24 de luni, iar în 2026 majoritatea camerelor de pe piață funcționează în continuare pe protocoale proprietare. Unele modele recente primesc suportul prin actualizare de firmware, dar asta trebuie confirmat, nu presupus din prezența siglei pe ambalaj.
În aceeași direcție merge Regulamentul (UE) 2023/2854, cunoscut ca Data Act, aplicabil din 12 septembrie 2025. El dă utilizatorului dreptul de acces la datele generate de produsele conectate și de transfer al lor către un terț, iar cerințele de proiectare care fac datele accesibile din construcție se aplică produselor puse pe piață după 12 septembrie 2026. Pentru un sistem de supraveghere, asta atacă direct problema înregistrărilor blocate într-un ecosistem din care nu pot fi scoase.
Detecția s-a mutat din cloud în cameră
A treia schimbare e cea mai ușor de simțit zilnic. Camerele lansate în ultimele două sezoane rulează local modele de clasificare pentru persoană, vehicul, animal și colet, pe un accelerator aflat în interiorul dispozitivului. Diferența față de detecția clasică, pe variație de pixeli, este mare: o cameră orientată spre o stradă cu trafic genera 60–80 de notificări pe zi, aproape toate irelevante; cu filtrare locală ajunge la 5–10, iar timpul până la alertă scade sub o secundă, pentru că imaginea nu mai face drumul până la un server.
Consecința economică e la fel de importantă. Funcții vândute până acum prin abonament — 20–60 de lei pe lună pentru o cameră — devin disponibile fără plată recurentă la modelele cu procesare locală, iar stocarea se plătește o singură dată: un card microSD de 128 GB din categoria high endurance costă 90–160 de lei, iar un înregistrator cu disc de 2 TB, 500–800 de lei, adică aproximativ trei săptămâni de înregistrare continuă pentru patru camere de 4 MP.
Partea juridică nu a rămas pe loc. Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială se aplică etapizat, cu interdicțiile din 2 februarie 2025 — între care crearea de baze de date de recunoaștere facială prin extragerea neselectivă de imagini din internet sau din înregistrări video — și cu aplicarea generală de la 2 august 2026. În paralel, jurisprudența europeană (cauza C-212/13) a stabilit deja că excepția pentru uz casnic din legislația privind datele personale nu funcționează atunci când camera acoperă spațiul public. Regulile de filmare a scării de bloc, a curții vecinului sau a trotuarului sunt tratate separat, în materialul despre cum folosești legal o mini cameră de supraveghere într-un conflict cu vecinii, iar amenzile aplicate în România pentru astfel de situații se măsoară în mii de euro.
Baterii și alimentare: reguli care schimbă hardware-ul recomandat
Regulamentul (UE) 2023/1542 privind bateriile impune, de la 18 februarie 2027, ca acumulatorii portabili din aparate să poată fi scoși și înlocuiți de utilizator cu unelte obișnuite. Pentru camerele pe baterie și soneriile video, care astăzi ajung frecvent la gunoi când acumulatorul lipit nu mai ține, criteriul devine imediat util: un model cumpărat în 2026 cu baterie detașabilă are cu câțiva ani mai multă viață utilă. În aceeași logică, Directiva (UE) 2022/2380 a impus mufa USB-C din 28 decembrie 2024 pentru telefoane, tablete și camere foto, iar din 28 aprilie 2026 și pentru laptopuri.
Rezistența la pană de curent rămâne însă în afara reglementării. Un kit cu patru camere alimentate prin cablu și înregistrator consumă 40–60 W, iar un UPS de 250–700 de lei ține routerul și înregistratorul 30–90 de minute. Camerele pe baterie cu panou solar de 5 W, la 500–900 de lei bucata, evită problema, dar autonomia reală la 20 de evenimente pe zi este de 4–8 săptămâni iarna, nu de șase luni, cât indică fișa tehnică.
De ce s-a scumpit și unde apar costurile recurente
O parte din creșterea de preț nu ține de produs. Cota standard de TVA a urcat de la 19% la 21% începând cu 1 august 2025, ceea ce adaugă circa 1,7% la prețul final: o cameră de 400 de lei costă acum în jur de 407 lei doar din acest motiv. Peste asta apasă costurile de conformare: pentru un model de 150 de lei, testarea și documentația cântăresc mult mai mult ca pondere decât pentru unul de 600.
Reperele orientative pentru 2026 în România: cameră de interior Wi-Fi 2K de la un producător cunoscut, 150–300 de lei; cameră de exterior cu sirenă și proiector, 300–600 de lei; sonerie video, 400–900 de lei; kit cablat cu patru camere și înregistrator, 1.800–3.500 de lei; montaj profesionist, 120–250 de lei pe cameră, plus 10–25 de lei pe metru de traseu. Monitorizarea prin dispecerat, cu echipaj de intervenție, se contractează separat, la 50–120 de lei pe lună. Pentru locuință nu există obligația unui proiect autorizat; pentru spații comerciale, Legea 333/2003 cere ca sistemul să fie proiectat și instalat de societăți licențiate.
Ce urmează în anul următor și ce merită amânat
Calendarul apropiat conține trei repere care influențează o decizie luată acum: raportarea obligatorie a vulnerabilităților de la 11 septembrie 2026, cerințele de accesibilitate a datelor pentru produsele conectate puse pe piață după 12 septembrie 2026 și bateriile înlocuibile de la 18 februarie 2027. Un sistem cablat, cu înregistrare locală și fără dependență de un serviciu extern, trece nemodificat prin toate trei.
Zona în care merită așteptat este cea a camerelor certificate Matter. Cine cumpără acum un ecosistem complet, cu opt-zece dispozitive dintr-o singură marcă, riscă să îl înlocuiască peste doi ani; cine începe cu două-trei camere și un hub care poate fi schimbat rămâne cu opțiuni deschise. Iar dacă un produs nu spune clar cine răspunde pentru el în Uniune și până când primește actualizări, restul specificațiilor contează mai puțin decât par.


